Aruncarea pufului de iarnă la porumbeii voiajori

Aruncarea pufului de iarnă la porumbeii voiajori reprezintă o provocare semnificativă pentru toți crescătorii implicați în această activitate. Este unanim recunoscut că asigurarea unei alimentații responsabile și adecvate reprezintă un factor crucial în toate etapele de dezvoltare, hrănire și refacere a porumbeilor, în special în perioada de năpârlire, așa cum am discutat în detaliu în articolele anterioare. Astfel, în acest context, doresc să aduc în discuție strategiile care pot accelera procesul de aruncare a pufului de iarnă la porumbeii voiajori. Totodată, voi aborda protocolul esențial înaintea vaccinării și voi evidenția aspecte fundamentale privind alimentația corespunzătoare și selecția optimă a puilor pentru competiții. Procesul de năpârlire la porumbeii voiajori devine evident odată cu instalarea toamnei și scăderea temperaturilor, inițiind schimbarea penelor. Este crucial ca acest proces să fie complet până în jumătatea lunii decembrie, marcând creșterea penelor în zona cozii. În perioada octombrie-decembrie, mulți crescători obișnuiesc să separe perechile de porumbei și să îi țină închiși până în primăvară. În această perioadă, porumbeii închiși acumulează grăsime pe mușchi, ficat și artere, iar riscul asociat este depozitarea unor cantități semnificative de toxine odată cu îngrășarea. 1.1 Pentru a accelera năpârlirea, se adoptă un „post negru”. Acest post riguros se desfășoară timp de trei zile: Ziua 1: Organismul porumbelului utilizează rezervele de la ultima masă, fără a fi afectat notabil. Ziua 2: Excrementele conțin mai puține toxine, indicând începutul procesului de eliminare a grăsimilor. Ziua 3: Porumbelul devine mai ușor, mușchii mai moi, iar aruncarea unei cantități semnificative de puful de iarnă are loc. După cele trei zile de „post negru”, porumbeii devin mai ușori, iar mușchii pectorali devin mai moi și elastici. În ziua 4 li se oferă jumătate din porția normală, urmată de revenirea la rația obișnuită în ziua 5. Alimentația se concentrează pe semințe fără grăsimi (orz, orzoaică, orez), iar apa este înlocuită cu ceai hepatic cu adaos de urzică. Ulterior, se pregătesc pentru vaccinarea împotriva paramixovirozei, iar protocolul necesită tratarea problemelor precum viermii, tricomonadele, coccidiile, salmonela, E-coli și bolile respiratorii. Alimentația rămâne echilibrată pentru a preveni îngrășarea. Perioada de împerechere impune reguli alimentare specifice, cu introducerea graduală a hranei bogate în grăsimi și proteine, împreună cu suplimente de vitamine (ADE3) pentru a asigura o fecundare eficientă. Identificarea potențialilor campioni presupune evaluarea rezistenței la agenții patogeni, capacitatea de fecundare la vârste înaintate și eficiența metabolismului în valorificarea nutrienților. Un porumbel sănătos se remarcă prin capacitatea de a genera anticorpi, rezistența la zbor și capacitatea de refacere. În concluzie, gestionarea atentă a procesului de năpârlire, protocolul de vaccinare și selecția riguroasă a puilor contribuie la performanțe și sănătate optime în creșterea porumbeilor voiajori.